Jurnaliștii BBC au venit în România special pentru a străbate cel puțin o parte din drumul care a primit premiul Europa Nostra, Via Transilvanica.

”La aproximativ o treime din cei 23 km ai zilei, începusem să am emoții din cauza apei. Îmi făcusem plinul prin amabilitatea măicuțelor de la Mănăstirea Sucevița, dar o urcare chinuitoare a epuizat rapid acea hidratare sfântă.

Apoi, după aproximativ trei ore, pădurea a dispărut și am apărut pe o pășune înaltă și ondulată, cu o priveliște magnifică asupra munților Bucovinei. Conform ghidului de traseu, aceasta era pășunea de vară din Poiana Ovăzului, iar unde erau animale, trebuia să fie și apă. Dar, deși în depărtare se zăreau câteva colibe de lemn ale ciobanilor, nu era niciun semn de animale.

Am virat la stânga urmând poteca și, după un timp, aceasta a coborât într-o crăpătură verde în creastă, adăpostind câteva clădiri mai rezistente, împreună cu un adăpost improvizat care fusese în mod clar pus acolo pentru excursioniști. Lângă el se afla un robinet, cu afilșul „apă potabilă” scris pe gard.

În timp ce umpleam sticla cu recunoștință, a apărut Cosma, un cioban cu burta mare și un zâmbet cu toți dinții. A gesticulat spre adăpost: „Stai jos, odihnește-te”. Așa am făcut, cu recunoștință, mulțumindu-i pentru apă, dar el deja scotea o sticlă de țuică de mere făcută în casă. Era abia ora 11:00, deși era clar că pentru el era deja ”palinka-o-clock”.

Am protestat, dar Cosma spunea că un pahar sau două ar ajuta digestia. Mă pregăteam să spun că digestia mea nu a fost deranjată, când a apărut o farfurie cu untură de porc, brânză de oaie și ceapă verde, prin bunăvoința mamei în vârstă a lui Cosma.

Ar fi fost nepoliticos să nu mâncăm, să nu bem – și să nu facem o mică donație. Nu ți se întâmplă prea des să primești ospitalitate din partea unui cioban și a mamei sale, la 1.120 m în Munții Carpați. Câteva fotografii mai târziu și câțiva kilometri mai departe, am considerat necesar să mă întind puțin.

Făceam o drumeție pe cei 1.400 km Via Transilvanica, care traversează România de la nord-est la sud-vest, mai ales prin munții, pădurile și satele din Transilvania”, se precizează în reportaj.

La final, autorul scrie despre ceea ce înseamnă cu adevărat Via Transilvanica și despre schimbarea pe care a adus-o oamenilor din zonă.

”Șapartoc este un sat de origine maghiară, mult mai împrăștiat ca aspect și mult mai degradat decât Saschiz. Radu ne-a povestit că și-a cumpărat proprietatea dărăpănată cu mulți ani înainte, dintr-un capriciu, pentru doar 2.000 de euro – bani pe care i-a strâns din vânzarea motocicletei sale. Ani de zile, casa a fost doar un hobby de bricolaj de weekend, dar apoi a apărut Via Transilvanica. Acum e o ocupație cu normă întreagă.

Și asta este ceea ce a făcut Via Transilvanica. A creat legături între oameni și a creat oportunități de afaceri acolo unde înainte nu existau”, se mai arată în finalul articolul care prinde esența acestui traseu. (G4Media)